Începu SĂ PLOUĂ…Undeva, ÎNTRE DOUĂ LUMI, între RĂSĂRIT ȘI ASFINŢIT,
un om singur stătea privind ca pe o icoanăo veche fotografie a unui chip de o frumuseţe rară:
“AŞ VREA SĂ VII… DE VEI VENI şi-mi vei spune
că o să fim MEREU AMÂNDOI, am putea porni la drum…
Cred că amândoi NE-AM SĂTURAT de ILUZII…Nu ştii cât aş vrea SĂ NE REÎNTÂLNIM,
să revăd LUMINA DIN OCHII TĂI. Nu-s VORBE-N VÂNT!
Chiar dacă va trebui să plec LA PORŢILE ORIZONTULUI
după LUMINA ta să revăd CA ÎNTR- UN VIS
SURÂSUL TĂU…”
